Este fiinta ce-a mai draga,
Ce-o porti in gand o viata-ntreaga,
Ca pe un dar frumos sfant...
Pana te baga in pamant,
Femeia-a fost mereu si este,
Inegalabila poveste,
Ce o asculti necontenit,
Chiar... dupa ce ai adormit!
E ca un zvon de primavara,
Este fiinta mult dorita.
E mai ceva ca o comoara,
Atunci, cand e descoperita!
EEEE MAIMCAAA MEA!!
epigramă de Virgil Petcu
.jpeg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu