ADUNAREA PENTRU FILOSOFIE
Dragi prieteni, sâmbătă, 18 iulie, începând cu ora 17.00, vă invităm la intălnirea noastră, desfăşurată şi de această dată în incinta clădirii Universităţii din Craiova (sala 465, Cabinetul de Filosofie)
PAGINA DE SÂMBĂTĂ SEARA
Pentru Oameni, pentru libertate, pentru filosofie
”Înainte de toate există două soiuri de scriitori: cei care scriu pentru a spune ceva și cei care scriu pentru a scrie. Primii au avut idei ori au trăit experienţe care le par demne de a fi cunoscute: ceilalți au nevoie de bani și scriu așadar pentru bani. Gândesc pentru a scrie. Pot fi recunoscuți prin aceea că își lungesc gândurile cât pot de mult și, de asemenea, nu dau glas decât unor cugetări în două ape, doar pe jumătate adevărate, forțate și șovăielnice; tot așa ei cultivă cu predilecție clar-obscurul, pentru a părea, ceea ce nu sunt. Din această cauza scrierile lor duc lipsă de precizie și limpezime. La fel se poate constata îndată ce scriu pentru a umple foaia […].
Imediat ce acest lucru devine evident, cartea trebuiește aruncată, căci timpul este preţios. În realitate, un autor care scrie pentru a umple foaia înșeală cititorul, pentru ca pretextul său de a scrie este că are ceva de spus. Onorariile și interdicția dreptului de reproducere sunt, la urma urmei moartea literaturii. Numai cel ce scrie doar de dragul subiectului scrie ceva care să merite osteneala. Ce câștig inestimabil ar fi dacă în toate ramurile unei literaturi n-ar exista decât câteva cărți, dar excelente. Dar așa ceva nu se va întâmpla niciodată, cât timp va mai fi vorba de a câștiga bani. Se pare că un fel de blestem apasă asupra oricărui scriitor care, într-un mod oarecare vizează în primul rând profitul; el degenerează imediat. Cele mai bune opere ale marilor creatori datează cu toate de pe vremea când erau nevoiți să scrie pe degeaba sau pe foarte puțin […] Condiția deplorabilă a literaturii de azi în Germania și aiurea își are rădăcinile în beneficiile pe care le aduc cărțile. Cel care are nevoie de bani se pune pe scris un volum, iar publicul este destul de netot pentru a-l cumpăra. Consecința secundară a acestui fapt este degradarea limbii. Un mare număr de scriitori proști își câștigă pâinea doar de pe urma neroziei publicului, care vrea să citească numai produsul zilei. Este vorba de ziariști. Și cât de bine li se potrivește acest nume: cu alt cuvânt, ei ar putea fi calificați și drept “zilieri”.
Din nou este posibil să existe trei soiuri de autori. În primul rând cei care scriu fără a gândi. Scriu din memorie, din amintiri tulburi ori chiar de-a dreptul după carțile altora. Acesta este clasa cea mai numeroasă.
În al doilea rând, cei ce gândesc în timp ce scriu. Ei gândesc pentru a pune pe hârtie.
Caz foarte frecvent. În al treilea rând, cei care au gândit înainte să apuce să se aștearnă asupra foii. Aceștia nu scriu decat pentru că au gândit înainte să se apuce să aștearnă asupra foii. Aceștia nu scriu decât pentru că au gândit. Caz rar. A doua specie de scriitori, care așteaptă să scrie pentru a gândi, se aseamănă cu vânătorul care pleacă să vâneze la noroc: e puțin probabil să se întoarcă cu tolba plină. Dimpotrivă, producțiile scriitorului din cea de treia specie, cea rară, aduc cu o vânătoare de hăitași, în vederea căreia sălbăticiunile au fost prinse și îngrămădite laolaltă dinainte, pentru a se năpustii apoi în mase compacte dintr-un țarc în altul, unde vânătorul așteaptă la sigur. El trebuie numai să ochească și să tragă, adică să-și pună gândurile pe hârtie. Asemenea vânător umple tolba.
Dar oricât de restrâns ar fi numărul scriitorilor care meditează cu adevarat serios și înainte de a scrie, numărul celor care refelectează asupra lucrurilor in sine este încă și mai redus. Restul gândesc numai asupra cărților, a ceeace a fost deja spus de către alții. Pentru a gândi, lor le trebuie imboldul mai puternic al gândurilor altora. Acestea devin tema lor obișnuită, și ei rămân pentru totdeauna sub influența lor, adică nu-și dobândesc niciodată o originalitate propriu-zisă. Primii, din contra sunt împinși la meditație de lucrurile în sine. De aceea și gândurile lor se îndreaptă imediat spre acestea. Numai printre ei se găsesc numele nepieritoare. Se înțelege de la sine că vorbim aici despre ramurile înalte ale literaturii, si nu despre tratate ale distilării rachiului.”
(Schopenhauer, Parerga și Paralipomena )
ADUNAREA PENTRU FILOSOFIE
adunarea_pentru_filosofie@yahoo..com
www.adunareapentrufilosofie.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu