Ora 15. Cu miscari incete ma tarasc spre casa. Am muncit si azi. Si statul se va preface si el ca ma va plati. Este ca un meci de box in care cei doi pugilisti isi dau lovituri sub centura si arbitrul se face ca nu le vede. Noi tragem mata de coada, ei se fac ca au planuri marete pentru viitorul nostru.
Afara este minunat. Toamna, cu galben prin copaci, cu o adiere calduta de vant, cu arhitectura de epoca ce se zareste printre crengile copacilor. Se construia splendid pe vremuri. Fiecare cladire are o amprenta aparte. Un décor, o fatada cu stil. Exact ca o domnisoara machaiata si bine aranjata. Asa aratau candva. Acum pica tencuiala de peste tot si mi se strange inima cand vad ca o asa frumusete este ignorata de edili, de proprietari si chiar de trecatori.
Edilii se preocupa de borduri si fantani arteziene, proprietarii de grija zilei de maine si de orice fel de modificari, dar nu unele care sa schimbe in bine viata imobilelor si fara a fi asistati de specialisti, iar trecatorii, uneori nici nu si mai ridica privirea din pamant. Si cand o fac, privesc parca prin pereti si fara nici o tinta.
De ceva timp ma preocupa doar acoperisurile cladirilor vechi si decorul realizat din fier forjat. Niste minunatii. Nu pot sa ve explic cum le percep. Priviti-le cu atentie si incercati sa le apreciati. S-a cam pierdut breasla mesterilor care lucrau asa ceva. Din sapaturile facute prin istoria veche a Baniei si Drobetei, am aflat ca veneau din Italia. Da , din Peninsula. Ca in scurta perioada cat Oltenia a fost austriaca, prin sec. XVIII, si nordul Peninsulei, Lombardia , tot la Viena isi avea stapanul. Atunci, dragii mei, au venit in zona acesti mesteri care ne au lasat splendide comori de arta decorativa. Si unii chiar s au asezat in targurile Olteniei si au intemeiat familii. Si cum pe vremuri, din tata in fiu se transmitea meseria, asa au avut romanii posibilitatea de a – i folosi pe acesti artisti decorativi si de a ne lasa noua splendide realizari.
Ma ingrozesc materialele moderne de constructii. Culorile, lipsa de bun gust, functionalul si utilul ce au eliminat cu desavarsire arta decorativa. Tiganii folositi pentru a face acoperisuri, din tabla lucitoare, fara nici cel mai mic simt estetic. Nimic.
Intr-un vartej nebun, in care fiecare construieste ce vrea si cum vrea si unde vrea, ma oboseste lipsa de estetic, de proportii , de frumusete. Il injuram pe Ceausescu pentru blocurile fara personalitate si griul oraselor. Acum am ajuns sa ii injur pe toti, de la edili, la proprietari, arhitecti, comisii si comitii. Ridica mormane de cladiri, insa nimic nu lasa in urma lor. Este o imagine groteasca a urbelor romanesti care se reflecta si datorita griului ce s-a instalat in sufletele noastre, in minti si in tot ce percepem.
Atat vreau sa va spun. Daca va ridicati o casa, daca aveti contact cu zona aceasta, lasati ceava si pentru cei ce vor veni dupa voi. Dati – le o parte din inima voastra, din trairea voastra si de ce nu din savoarea timpurilor ce le traim. Desi este gri, putem alege. Este un simplu exercitiu de vointa.
V-am scris aceste randuri pentru ca stiu ca dupa ce iesiti din Romanica, va apuca admiratia si aparatele foto fac clik dupa clik in a imortaliza locuri si cladiri. Pentru a avea si acasa asa ceva, tine si de educatia dumneavoastra, stimabililor!!!!Asa ca nu mai asteptati doar ca atrocitatile locale sa va excite pupilele si cand ajungeti la un architect, inainte sa consultati si ceva almanahe cu arta decorativa!!!!
Hai paaaaaaa!!! Ca pica tencuiala!!!!
De la PODI spacluire!!!
Acum 2 săptămâni
