sa zicem ca esti personaj fictiv. ti s-a intamplat vreodata sa te aduca cineva cu picioarele pe pamant? sigur ca ti s-a intamplat, probabil vreun narator plin de ciuda. sau, mai degraba, un autor in mizerie, scarbit ca nu se poate identifica cu tine. si atunci te-a agatat cu o virgula, ca pe un peste si te-a tras. in jos.
hai sa ne imaginam ca esti un salvator, sa zicem dali? s-a intamplat vreodata ca cineva sa incerce sa se salveze, imitandu-te? sigur ca ti s-a intamplat, poate ai in cap si imaginea cu reversul medaliei. probabil ca e si un vis in care timpul, in loc sa se masoare in casuri care picura, sa treaca atunci cand se topeste tot, de tot. doar ca nu e ilustrat.
am citit la un moment dat despre pictori care au trebuit sa invete. fiecare amanandu-si propria exprimare pentru a putea sa o stapaneasca ulterior mai bine, invatand din greselile celor dinainte, trebuie sa fi fost cate unul nevoit sa moara inainte sa calce pe aleea fiecarui curent. mi-e ca multi au amanat sa-si cumpere o tableta grafica mai mult decat trebuia, au inceput cu renasterea, au trecut de clasici si n-au apucat sa coloreze nici macar schitele impresioniste. cine sa-si aduca aminte de tine, daca zicem ca esti unul dintre ei? doar niste fanatici si cativa pretiosi.
daca zicem ca esti un geam, batut in cuie ca sa nu traga curentul pe nimeni, dar mereu spalat de ploaie astfel incat sa se vada intotdeauna cate ceva de dincolo… daca ne imaginam ca vine cineva si-l sparge, te crapa, probabil vreun privitor plin de ciuda, nimeni nu o sa mai vada dincolo asa cum vroiai tu sa-i arati.
sau… daca esti freud… pe canapeaua cui ai apucat sa te intinzi? ti-a zis cineva ca nu-i bine cum gandesti, sunt sigur. si cateodata le trageai prea mult de par.
ma gandesc ca, la un moment dat, fiecare dintre personajele cu care vroiam sa te compar a trebuit la un moment dat sa-si ingroape visele in dimineata, sa se uite in jur si sa accepte cat atat de mic. iar de acolo sa inceapa sa creasca, dupa posibilitati. unii au devenit pragmatici, realisti, s-au angajat intr-un bloc turn si s-au aruncat mai tarziu de la etaj. altii si-au taiat urechea, altii au ajuns sa-si auda numele dupa 300 de ani. 500, 1000. cativa si – si.
Hai paaaaaa!! Ca nici eu nu mai stiu ce am voit sa va zic!!!
De la PODI aiureala!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu