O zi banala si fara prea multe conotatii pentru mine a fost joi 15 octombrie 2009. Chiar daca Superbul chelios de la Cotroceni s-a scremut sa arate intregii tari ca prefera in continuare rolul de mare dictator, shit de asta chiar aveam nevoie!!! ziua a mers lin. Un singur lucru m –a bruiat si am sa vi l zic.In microbuz punandu mi fundul si asteptand plecarea spre cetatea banilor, ati observat ca am scris cu litera mica din cauza crizei, o domnita mi a atras atentia. Ajunsa in ultima clipa la peron, cu n glas pierdut si suav a intrebat daca mai sunt locuri spre destinatie. Drept sa va spun, adormit si amortit cum mi se intampla sa fiu, azi, dragii mei, am simtit inima ca o ia la goana nebuneste. Vi s-a intamplat sa simtiti ca muriti din cauza unui zambet? A unei soapte sau priviri inocente, poate chiar trecatoare?
Cum nu prea ma descurc la descrieri de genul acesta, va pot spune ca am zarit un chip minunat, niste ochi mari , in care am simtit ca mi pot pierde mintile. Si ce buze senzuale!!!!Este adevarat, cam stralucitoare, insa farmecul initial nu l pot ignora.
Imi este greu sa povestesc. Cred ca par mai degraba stangaci. Nu reusesc sa va descriu persoana si trairea, chiar daca voi scrie zeci de pagini. A fost momentul. O viata intreaga as fi putut iubi atunci!!!
Apoi s - a dus. O data cu locul din spatate din microbuz! Am coborat la destinatie cu inima stransa. Nici somn nu am avut pe drum. Nimic nu s-a mai intamplat. Treptat am revenit la ternul zilei. Si totusi, azi, inima a zburtat din nou!!!! E minunat!!! Va pup si va doresc, senzatii tari si cu final de carnaval!!!!
Hai paaaaaa!!!!
De la PODI resuscitare!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu